Actualul lăcaş sfânt datează, se pare, din secolul al XVII-lea, mai precis din anul 1611. Recent s-au desfăşurat două campanii de săpături arheologice pentru a se stabili mai exact perioada din care datează biserica. In urma sapaturilor s-a ajuns la concluzia că biserica ar fi mai veche de anul 1611, găsindu-se in apropierea fundatiei bisericii monede datând din vremea lui Matei Corvin(1458-1490).
Lăcaşul de cult din Cacova, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” se distinge prin masivitate şi sobrietatesi este de amintit faptul ca in localitate in vremea construirii bisericii erau doar 25 de familii.
Clopotniţa este înglobată faţadei vestice printr-un fronton de zidărie compactă. Etajele superioare ridicate deasupra pronaosului au mici deschideri rotunde sau dreptunghiulare. În partea superioară foişorul de bârne de lemn este prevăzut cu balustradă şi patru turnuleţe de colţ.
Deosebit de preţioase sunt cele două portaluri de acces, în pronaus şi naos, ale căror forme şi decor sculptat în piatră este probabil să-şi aibă originea în prototipurile introduse de meşterii toscani la Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia (Capela Lăzăr- 1521).
Tipologia acestor portaluri dobândeşte aici, o valoare deosebită prin originalitatea şi singularitatea ornamentaţiei. Arhivolta este prevăzută la centru cu un scut  înconjurat de motive florale stilizate şi este dublată de o sprânceană de cornişă ataşată deasupra. Planimetria şi elevaţia bisericii au rămas în esenţă nemodificate. Spaţiile interioare sunt delimitate de pereţii despărţitori, având ca şi sistem de acoperire bolta semicirculară.
În pronausul dreptunghiular se remarcă  cele două arcade aplatizate de pe laturile de S şi N care susţin turnul clopotniţei şi pe care se descarcă bolta semicilindrică. Acest element se mai poate întâlni la biserica din Gârboviţa .
La peretele de zid ce desparte pronausul de naos golurile dreptunghiulare ale ferestrelor încadrează portalul de piatră cu arcadament renascentist.
Cel mai vechi obiect care atesta oarecum vechime bisericii este o uşă de lemn de paltin ,ce desparte pronaosul de naos ,al cărui canat este decorat cu motive sculptate şi pictate în secolul al XVIII-lea. Din inscripţia cu litere chirilice de pe respectiva uşă rezultă că ea a fost executată în anul 1765.Inscripţia cuprinde şi numele autorilor ei: „ Această sfântă uşă o au făcut-o cu toată cheltuiala Man Macarie, o au zugrăvit Man Sântion de pomană”.
Tot din această inscripţie se poate deduce că cei doi meşteri sunt localnici pentru că numele „Man” este şi astăzi de întâlnit la locuitorii acestui sat.
Pereţii laterali ai naosului au nişe pentru depozitarea cărţilor religioase.
Catapeteasma de zid e prevăzută cu două uşi şi are încastrate în registrul inferior interesante console de piatră pentru aşezarea icoanelor, arhais întâlnit şi la alte biserici vechi precum cele din Geoagiu de Sus ori Almaşu Mare.
Absida altarului adoptă acelaşi sistem de acoperire a bolţii semicilindrice cu penetraţii, iar racordarea cu peretele poligonal se face prin intermediu unor suprafeţe curbate.
Interiorul bisericii nu este împodobit cu picturi dar nu este exclusă prezenţa unui strat de pictură mai veche deoarece meşteri pictori au existat în această localitate.
În decursul veacurilor biserica a suferit unele stricăciuni şi modificări.
În timpul revoluţiei de la 1848-1849 biserica a ars aproape în întregime, lucru dovedit de resturile de grinzi din zidurile turnului. Nu se ştie când a fost reparată. Biserica a fost acoperită iniţial cu şindrilă, iar în 1908 conform mărturiei lui Groza Vian şi Man Cosma, a fost acoperită cu ţiglă.
În faţa bisericii există un pridvor, construit probabil mai târziu în care se aflau două grinzi, ce erau folosite se pare, pentru pomenile ce se dădeau după modelul agapelor din vechime. Acest element denaturează aspectul şi proporţiile iniţiale.         Pentru că zidurile bisericii sunt groase de peste un metru, Groza Vian zice că în 1894 s-au făcut legături de fier ce au străpuns zidul dintr-o parte în alta, pentru consolidare. Există de asemenea două clopote de dimensiuni diferite. Pe cel mare este inscripţionat  „ Fabrica Nic. Ionescu Bucureşti”, iar pe cel mic scrie în limba maghiară „Coloszvarie 1880”. Acesta are 38 kg.
Una dintre cele mai valoroase cărţi care a aparţinut acestei parohii a fost un exemplar din „Chiriacodromion” editat la Bălgrad în 1699.
În prezent acest exemplar se păstrează în colecţia de carte românească veche de la Arhiepiscopia ortodoxă din Alba Iulia.
Dimensiunile cărţii sunt de 24/17 şi are 415 file, lipsindu-i fila 388.
Coperta este din lemn îmbrăcat în piele brună. Se păstrează şi încuietorile. Coperta întâia are între două rânduri de chenare ornamentele, medalioane mici cu motive antropomorfe şi florale. În interiorul chenarului mic este un medalion central reprezentând scena Răstignirii, iar în colţuri există medalioane cu cei patru evanghelişti.
Coperta a doua are în interiorul chenarului o cruce centrală stilizată cu medalioane antropomorfe şi florale în jurul ei.
Cartea nu conţine mărturii documentare privitoare la circulaţia ei. A fost tipărită sub patronajul mitropolitului Atanasie Anghel de către meşterul tipograf Mihail Istvanovici, trimis chiar de Constantin Brâncoveanu spre a veni în sprijinul ortodoxiei transilvănene prin tipărirea unor astfel de cărţi de cult.

GALERIE FOTO:

  • Biserica Livezile 2
  • Biserica Livezile 3

LOCATIE:

Rate this item
(0 votes)

Informaţii şi contact beneficiar proiect

Proiectul este amplasat în Regiunea Centru, judeţul Alba, Comuna Miraslău, sat Mirăslău, Strada Principală, nr.283.

*
 

Beneficiar proiect

Comuna Mirăslău
sat Mirăslău, Strada Principală, nr.283.
Tel./Fax 0258 879 001
E-mail: primaria.miraslau@yahoo.com

 

Responsive design

Acest website dispune de capacitatea de a se adapta la diferite rezoluţii şi dispozitive pe care este afişat (PC-uri, laptopuri, tablete, smartphones etc), fără a suferi degradări majore.

 

Partener media

Pentru informații despre alte Programe desfășurate sub egida Uniunii Europene în România, cât şi pentru informaţii detaliate privind procesul de aderare al României la Uniunea Europeană, puteţi să vizitaţi pagina de internet a Reprezentanţei Comisiei Europene în România.
Acest site nu reprezintă poziţia oficială a Comisiei Europene. Întreaga responsabilitate referitoare la corectitudinea şi coerenţa acestor informaţii aparţine persoanelor care au iniţiat pagina web.
Toate informaţiile privind Programul Național de Dezvoltare Rurală furnizate prin acest site sunt distribuite GRATUIT şi nu sunt destinate comercializării.